5. Cât de periculos este să lăsăm gânduri și imagini rele în mintea noastră

    De obicei nu acordăm prea multă atenție gândurilor și imaginilor rele care ne intră în minte.

    Unele dintre ele invadează violent de la diavol pentru a ne necăji și a ne scandaliza, iar altele ne vin în minte pentru că noi le provocăm și le chemăm.

    Gândurile și imaginile rele, în funcție de cât de urâte și demonice sunt, uneori se aseamănă cu murdării periculoase care pot provoca boli duhovnicești și alteori se aseamănă cu un venin de șarpe, care poate provoca moartea duhovnicească, dacă antidotul nu este administrat rapid.

    Dacă facem greșeala și le lăsăm în interiorul nostru pentru o lungă perioadă de timp, cu siguranță vor provoca mari pagube sufletului nostru.

    Prejudiciul este cauzat de intervenția lui însuși satana care se ascunde în spatele oricărui gând rău și viclean.

    Sfinții Părinți spun că, în spatele fiecărui gând rău și păcat pe care îl facem, se ascunde un demon. De aceea, atunci când alungăm gândurile rele care ne invadează mintea, pe de o parte oprim puterea păcatului și pe de altă parte alungăm demonul care îl provoacă.

    Dar, dacă facem greșeala tragica de a lăsa în interiorul nostru aceste gânduri viclene, dorințe, patimi și păcate corespunzătoare care le însoțesc, în loc să le alungăm pe toate la timp, atunci noi singuri dăm dreptul demonilor, nu doar să ne necăjească, ci şi să locuiască în noi. 

    Aceasta este prima formă de demonizare ascunsă a unui suflet. Și spun ascunsă, pentru că există și o a doua formă de demonizare, atunci când demonul se dezvăluie și îl face pe om să sufere mult.

    Așadar, mare atenție, la orice gând rău pe care îl lăsăm să pătrundă în mintea noastră și să o infecteze.

4. Pentru a avea mintea curată

    În fiecare zi ne trec prin minte mii de gânduri. Unele sunt bune și altele sunt rele.

    Gândurile bune aduc în inimile noastre bucurie și pace, în timp ce gândurile rele provoacă neliniște și tristețe.

    În gândurile bune există parfumul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, în timp ce în gândurile rele există o intervenție demonică ascunsă.

    Dacă vrem să avem pace în inimile noastre, trebuie cu orice preț să păstrăm mintea noastră curată de orice murdărie și păcat.

    Să alungăm imediat și să nu lăsăm în mintea noastră să prindă rădăcini vreun gând rău, viclean și satanic, fie din intervenția lui satana, fie din propria noastră neatenție.

    Pacea sau neliniștea sufletului nostru pornește de la gândurile pe care le facem sau le lăsăm să intre în mintea noastră.

    Alegerea este a noastră.

    Războiul este dificil, dar răsplata de la Dumnezeu este mare.

3. Porțile inimii

 

    Dumnezeu vrea să fie împăratul inimilor noastre, de aceea inima noastă este Tronul lui Dumnezeu.

    Satana vrea să intre în inimile noastre, ca acesta să fie împărat.

    Dar, ca să intre satana în inimile noastre, trebuie mai întâi să cucerească mintea și trupul nostru.

    Mintea și trupul nostru sunt cele două porți ale inimii noastre.

    Dacă satana reușește să ne stăpânească mintea cu gândurile rele și trupul nostru cu ispite trupești, atunci ne poate câștiga cu ușurință și inimile.

    Lupta duhovnicească pe care o ducem, pentru a ne păstra mintea și trupul curate de orice păcat, ne sfințește sufletele și le face vase ale Duhului Sfânt.

2. Către Dumnezeul inimii mele

Tatăl Meu Ceresc, dulcele meu Împărat,
Te iubesc foarte mult, din toată inima
și cu încredere absolută las ca un mic copil
sufletul meu smerit, în mâinile Tale dumnezeiești.
* * *
Ajută-mă să trăiesc pe acest pământ așa cum vrei Tu,
cu dragoste, bunătate și mult respect.
Să trăiesc ca un print al Tău
care Te va slăvi, prin viața sa îngerească.
* * *
Luminează-mi mintea, să gândesc doar la bine.
Dă-mi înțelepciune în cuvintele mele, ca să nu jignesc pe nimeni
și o inimă milostivă, ca să semăn cu Tine.
* * *
Cred în Tine, Te ador și Te iubesc,
al Tău mic copil.

1. Cât de mult ne iubește Dumnezeu

   -«Părinte, cât de mult ne iubește Dumnezeu»? Am fost odată întrebat de o tânără mamă care avea trei copii mici.

   Din conversația pe care am avut-o cu ea, mi-am dat seama că era o fată foarte simplă, smerită și bună, care avea o mare dorință de a-L iubi pe Dumnezeu cu toată puterea inimii sale. I-am spus:

   -«Dacă tu, dar și noi toți, vrem să aflăm cât de mult ne iubește Dumnezeu, mai întâi trebuie să aflăm cum ne iubește Dumnezeu. Abia atunci vom ști cât de mult ne iubește Dumnezeu. Tu, copilul meu, cât de mult îți iubești copiii?»